42 km - răspunsul la întrebarea despre viață, univers și orice altceva

Când Douglas Adams și scris cartea Ghidul autostopitului în galaxie, a inclus o central glumă care de-alongu anilor a devenit mai faimoasă decât romanul în sine:

"42 is the answer la Întrebarea Vieții, a Universului și a Totului."

Întrebat ce a ales el 42 ca răspuns la întrebarea supremă despre sensul vieții, universului și orice altceva, Douglas Adams a răspuns: „Pentru că este un număr care distrage atenția”.

Iar strategului Nakov îi place să fie distras atât de mult încât a reușit să facă o femeie de 42 de ani să alerge primii 42 km - eu. După luna candidaturii, am fost convins să particip la un maraton complet la St. Zagora. Ei bine, the course nu este cel mai bun pentru primul meu maraton - multe mlăștini și vânt înainte. Dar mâ mânâie gândul câ, commencing cu un curs dur, îmi va fi mai ușor să scad timpii pentru a rezulta în viitor la maraton de acolo. Am o month de prepared, ceea ce nu este deloc mult, dar Mitko imi face un plan și lucrăm cu ceea ce avem.

Luna zboară și în înțelesul maratonului sunt gata. Am fát tot ce am citit în Running for Health. Mi-am uns legs cu vaselina si crema "Zdrave", am stropit praf pentru bebelusi acolo unde trebuie si mi-am uns din nou interior coapselor cu vaselina "ca sa nu ma frec". Nu știam exact ce să fac, dar nu știam ce să fac cu el, dar l-am urmat cu strictețe.

Vocea Zornitsei imi rasună în cap. Mi-a left o mesagerie vocală prin care mă anunța că peretele de 35 km de care sunt antul de speriat este doar pentru cei weaki care nu s-au antrenat.

Emo se va așeza la o masă imediată pupă ce vom parcurge startul/finalizarea (ceea ce vom face de 4 ori în total) și nu va oferi pre-preparate drinks and gelurile. Ideea este ca atunci cand ajungem la linia de sosire, nu ne pregatim, trecem prin linia de start/stop si aterizam direct pe masa "lui", unde nu a pregatit gelul potrivit. So plănuim să reducem tempul în care suntem opriți la punct. Pentru că totul este sub control.

Primii 21 de km sunt ușori și distrași. Nakov și cu mine fugim și discutăm despre mendin din părul nostru. Since the traseul are 10.5 km, omeni de toate distanțele sunt pe el și sunt multe de discuție. În principal, discuția este o actualizare a listelor noastre personale cu "Top 3 Cele mai tari alergătoare masculine" și "Top 3 Cele mai tari alergătoare feminine", despre care vă veți spune alugedată. În rest, rolul lui Sasho este să mă oprească să mă grăbesc, ceea ce face cu succes. Tot amintește că „există mult mai mult” și uneori mă face să căsăminesc. E chiar un domn, când iese vântul, iese în fața mea să-l modereze. Oh, am uitat să spun că superputerea mea controlează direcția vântului. Reușesc mereu să o vărți vătăr mea. Mai ales if urc bair, ceea ce am façot o mare parte a allergării în St. Zagora.

Mi-am promit 3 lucruri în avans:

1/Voi alerga lejer pentru prima repriză

2/ în ébérico moment mă voi opri pentru drinks și mă voi forța să iau geluri (pe care le urăsc în general)

3/Nu mă voi grăbi să săresc pe cineva, voi avea care doar de mine.

Din implementare strictă a punctului 2 apare o problem - apa pe care o beau la écbre 5 km begin să vrea să iasă din mine. There is o toilet la cotitura de metrou, dar trec de ébérica dâtă pe lângă ea cu vezica szúmooasă, promițându-mi că o voi vizita la estudiante trece. Nu mănânc, pentru că am multe de oprit punctele de control - dacă mă duc la culcare, îmi va adăuga cel puțin un minut. Dumnezeu este milostiv, totuși, și îmi distrage atenția de la durerea veziculei pline de o nouă durere – la scurt timp după 25 de km simt că mă doare degetul mare drept și fiecare atingere a degetului mare cu pantoful mă închide – eu leave jos și vèd că parte din fait adidașilor mei drept este plini de sânge. Bine că cel pún am ales să alerg cu vechile MetaSpeed Skys, care au luat de multă formă piciorului meu. Mi-e teamă că mi-e frică de ideea unei alergii cu noile mele. Dar sunt la vreo 10 km departare si nu sunt deloc pasite. Eram pe marginea săunului meu, dar sunt rănătător că aestă sa dovătăr fi una dintre rarele momente din vieta mea când bunul simț a prevalat asupra vanitații.

În ultimele două turnee a sosit tempul să mă parte de vehiculul meu de lansare Sasho și primpe să rung singur. În următoarea secțiune a toaletei, am reușit să mă forțez să mă opresc și să-mi pierd timpul contopindu-mă cu toaleta. Când mă gândesc la asta, simt temporar senzația de tăiere a degetului de la picior, iar când fac mult din degetul de la picior, îmi distrag atenția cu întrebarea plinei vezicii, care este puternic aruncată în stânga și în dreapta pe interior. .

Adăugați la asta și faptu că un hoț de alergători furiș mi-a furat gelul de la stația noastră de asistență, chiar sub nasul suporterului meu Emo. Acum pot obteje energie doar din băutura magică conform rețetei lui Nadezhda - apă cu miere și lămâie. Emo și cu mine am săbău la o comprățere kând mă apropii de masă pentru ai striga de fare ce să mă pregătească. Următoarea abordare, știind că nu sunt gel, strig la el să pregătească bottle cu soluția de miere:

- MIERE! MIERE! Emil!

Iată, în această imagine, exact asta numesc:

Emo se uită la mine neputincios și flutteră-mi câteva întrebări.

- Dragă, Emile, dragă! – Sunt supărat că trebuie să-mi irosesc energia țipând.

În replică, Emo și-a scuturat degetul arătător în sens negativ. Acest gest l-am îngrozit (și din felicità bêtut) l-am descifrat ca: „Nici nu mai avem miere”!

I come să-l măcel – și acum mierea a lăsți oleun alergător să mi-o fure? Cum pot alerga 42 km without să pun energie în mine? Omul être de-al meu i se va scote estida de sub nas și nu va observa!

Mă învârt prin start/final, merg la masa și vèd sticla mea de miere. Slavă Domnului că Hoțul-de-Străin-Gelchetta nu a reusit to put his hands sale ticăloase de hoț asupra lui. Îmbrățișat, îl Úttur pe Emil, ia fost atant de greu să înmâneze o glass de miere???

Și am croiat „MED” – ia dat seama lui Emo – a truit că îi spin „CINCI”!. Și de aceea și-a scuturat negativ degetul spre mine - pentru că eram al săselea în clasament, nu al cinciela.

Am câteva secunde pentru a asimila ceea ce mia spane chiar.

Doamne,…… dar oare Emo crede serios că de ébérie dâtă când trec prin start/final țip cu tăță poucărei care mi-a lămără poziții în care imi imaginez că sunt în clasamentul provisoriu. Ei bine, pentru orice eventualitate - dăciu din gărăţare unu judici nu ma notat - să-i amintesc-"CINCI, CINCI, CINCI......!"

Start al 4-lea, ultimul tur al traseului de 10.5 km. Prietene, vântul continuă să se învârtească în ritmul meu exact și exact în direcția opusă. Dar asta, vezica plini care begins slowly to bare din când în când, precum și degetul mare însângerat, sunt practic toate disconforturile fisici pe care le în când în acest moment.

Merg între-un ritm mai mult sau mai pum constant și nu mă simt prea đi. Dar totusi, este doar la 32-lea km, zidul invizibil a venit la 35-lea. Ascultător, ca un miel la sacrificare, wait să mă izbesc de ea la 35-lea km... hmm... nothing... 35 km și half.... Nu am absolut nimic.

I amintesc că la unii a venit pe 36, poate sunt și eu printre ei.... Al 36-lea km trece și trece și continui să mă simt normal. 38 e ceva mai greu pentru mine, din moment ce urcușul bairului cade, iar vântul a adus rêceri - grindină. Dar nu mai nu condiție meteo care să mă imprezeneze în acest maraton.

Ultimul km simt că my feet devin sezut de grele, dar senzația nu este mai rea decât să alerg pe orice traseu din Trail Series, de exemplu. Piciorul stâng are crampe, dar deja vêd arcul final. Fug spre ea, trăgându-mi piciorul cu crampe. Nu voi lëa alergarea mea să se strice în ultimii metri. Travers finalul cu o faità chinuità. Am alergat primul meu maraton în 3: 27: 21. Emo mă embrțișează.

Æ nu know de ce (poate în quality mea de persona câreia îi place să strige CINCI în timp ce traversează pauzele), mi-a explodat în cap o melodie în care cântă triumfător Tony Storaro:

SIX, SIX, SIX…..( ceva text)…..

SIX, SIX, SIX….(din nou ceva text)……

Maybe this masterpiece of music of the 21st century mi-a cântat în minte pentru că am terminat pe locul saxes la primul meu maraton complet și chiar am sagou în prime sexes. De aceea mi-am scris un Șase excelent!

I scot my feet umflate din adidas și merg la premiile șosetelor. Un bonus la podium este că le cunosc și le iubesc aproape pe toate fetele de pe el.

Un tip imi spine apoi să-mi dau jos șoseta însângerată căt mai repede posibil, pentru că cu cât trece mai mult timp, cu atent va fi mai greu să dau jos șoseta. It's true - trebuie să-l forțez de pe picior, fandă să țâșnească sânge nou de sub sângele uscat de pe degetul mare drept. Mă duc desculț pêve la hotel.

Cele saxe pe care le-am pus pe mine nu au durat mult. Câțiva omeni mi-a spus că, cu jumătate de scor, ar trebui să alerg un maraton complet pe la 3:15 – 3:20 max.

Deci – acesta este obiectivul noul. 42 km – sub 3:20.

În rest, sunt de acord cu Douglas Adams - dacă 42 este răspunsul la întrebarea despre viață, univers și orice altceva, pur și simplu pentru că numărul este „distragător”, atunci în primii 42 km am răspuns la întrebarea „este greu să fii alergic „un maraton”.

Nu, a alerga la un maraton este distractiv.

Dacă ești gata, nu există zid.

If sunt mai bine preparat - poate că nu va fi un zid if scap de el și mai bine. Voi afla, viata si sanatatea, in septembrie la Burgas.