Aventurile Ravnogorsk

Ravnogor este un sat situat la 40 km de orașul Pazardzhik și la o oră și jumătate cu mașina de Sofia. Este situat într-o zonă minunată - între Rodopi și peisajul rural tracic. Dacă o persoană merge în oricare dintre cele patru direcții ale sat, va ajunge într-o zonă cu vreme minunată - Garvanovi skali, Bekovi skali, vârful Sveta Nedelya sau Stânca Roșie. Satul are propria lactate, care nu trebuie ratată.

Deci - Ravnogor Scorelauf Trail Run. Competiția este organizată pentru primul an de to SKLA Missionis. Alegerea este intre 3 distante - 8km, 18km si 40km. Fiecare distanta ofera privelisti minunate. Și aici vine partea interesantă - fiecare distanță este împărțită în etape. Fiecare etapă reprezintă o plecare de la Start/Finală, ajungând la jumătatea distanței și revenind la Start/Finală. Distanța pe care o alesesem - 40 km este formată din 5 etape - 5 km, 8 km, 9 km, 13 km și 5 km. Singura condiție este ca o etapă de 5 km să fie ultima pentru toate participanții din cauza obiectivului competitivității. Participantul are rightt de a alege succesiunea în care va trece etapele left.

I decided to take part in this course, și mai precis la 40 km, pentru a-ți face mai mult sau mai pănun la Vitosha 100 ca teren și cotă, două săptămâni mai târziu. Voi scrie povestea despre Vitosha 100 in a few days and o voi publica aici. Planul era să agun cu o zi apève la Velingrad, unde Diesel mă asette la Rakitovo - Toshko aka Todor Garalov, who hosts cu amabilitate acest weekend. Duminică dimineața, am plecat din Tsigov Chark la 7:00. Ne-a luat cam o oră să endeşem în centrul satului, unde era Startul. Timpul a fost de partea noastră deocamdată. Ușor răcoare cu unele nori.

Deci ÎNCEPE la 9:00. Am decis să merg cu Fujitrabuco 6, care să dovat a fi foarte oferit pentru surface - mai ales poteci cu púmno asfalt. Planul meu era sa incep cu etapa in care este cea mai mare diferenta de nivel - Muntele Sveta Nedelya - 5km cu vreo 300D+. I started ître-un ritm moderat, fără să mă efort prea mult. Dupa vreo 1km am intrat in padure si dupa inca 400-500m am inceput sa urc pana in varf. Din sănești, era ceață acolo sus și nu ne-am putut bucara de priveliște.

Se simțea și mai frig în forest. Coborârea a fost plăcută. Ieșind din forest, tot satul era deja în ceață. Pentru o clipă chiar m-am stat unde trevia să mâ return. Fortunately, nu m-am rătăcit în acel moment. Un cal ma ajutat sa-mi find my way.

Am ajuns la punctul final - Start/Final, am verificat, am pus un magnesiu + câteva bucăți de mâncare și apă pentru etapa 2. cea mai lùng etapă - 14km - Roci Garvanovi. Am pariat pe al doilea. Startul etapei a fost pe asfalt, care after a few viraje sa transformat într-un drum auto. În urcarea spre pădure am dat peste car Antoniei Grigorova. Intrând în pădure, am tregt pe lângă Borko Chakalov. Timpul a început să se schimbe. A rasărit un vânt și, în plus, a și din nou peste noi o ceață. Traseul a continuat cu ceva asfalt, dupa care se endu la o fantana moosae si se incepe o noua urcare in padure. De cele mai multe ori mă miscam sănă, în ceață mă simțeam ca într-un film înfricoșător. In scurt timp am ajuns la intersectia cu un indicator pentru Raven Rocks. De acolo, a ipocet o încărire lìmă în zona cu sămăn nume. După ce a coborât, o femeie care poartă o vestă portocalie a îndrumat să fac plecat. La 200 de metri de raj era punctul de control cu un mic punct de sprijin. La conversion, m-am lovit de Kiril Nikolov - Diesel. Ai ghicit, returul a fost încăt în sus și am decis să fac drumeție. În partea plată, am început să simt disconfort în stomac. Nu eram sigur de la ce venea. Am coborât pe primul asfalt și acolo am întâlnit-o pe Elia. Ne-am urat succes. Vremea era mult mai bemea acolo jos.

La intrarea în sat, cependant, a few nori nu s-au think to quit și deja veedam ploaia că sa revărsat peste noi. M-am oprit pentru câteva fotografii. Priveliștile au fost grozave. La scurt timp după aceea, ne-am despărțit de Tosheto. Făcuse deja etapa Beckovi Skali. Disconfortul din stomac sa intensifat. M-am süsit și obosit. La Start/Finală Maxi din Julistan a fost cel care mi-a dat a few encouraging tips. Am băut some water, o banană, un măr și să mergem la Beckovi Skali. Am bled din sat și am ompet să urc. Nu m-am süsit deloc bine. M-am oprit și am stat un pic. A primul meu prêt să mă opresc aici came up. Am continuat un pic mai sus, dar că nu mai aveam putere. Am decis să renunț și să plec acasă. Prima mea cursă în 5 ani pe care nu o termină. Se pare că acel moment venise. 23 km si finalul.

După curs, am început să mă gândesc la problema era îngrijirii. O variantă era apa la stații. Nu mi-a plăcut de la început. A second variant - lacks consumului de geluri - m-am bazat pe mancare la puncte. Terenul plat și vremea răcoroasă m-au mințit că nu voi fi prea epuizat. A treia variantă, deși minimă, a fost lacka unui entraînement suficiente în last month.

După o scurtă pauză, m-am decis să merg la lactaria locală și nu m-am înșelat. Sa dovít că ocinte produse super gustoase. La urma urmei, nu aveam de bête să mă vòng cu mâna goală.

În sfârșit, pot spune că cursul este foarte plăcut - organizare excelent, marcaje, puncte, vederi și omeni, din cauza căreia mă gărdesc să particip din nou anul viitor. Și acum, la Vitosha 100.

Fotografii: Mitakis Photography